Cu o intarziere pe care conjunctura a creat-o, vreau sa scriu totusi despre un eveniment iesean care aduce, an de an, sute de mii de oameni in oras, blocand circulatia, facandu-i pe soferi sa injure scurt si sa spuna, aproape imediat, un cuvios "Doamne iarta-ma! ", pe scurt, dand peste cap viata targului.
In prima jumatate a lunii octombrie, Iasiul se umple de turisti. De fapt, nu de turisti, ci de pelerini, asa cum ii numeste si presa locala, asa cum ii numesc si autoritatile. Pelerini veniti la moastele Sfintei Parascheva, ocrotitoarea Moldovei. N-o sa insist aici nici asupra dimensiunii religioase a evenimentului, nici asupra organizarii sale. Mai interesant mi se pare festivismul cu care un eveniment altfel profund spiritual e manipulat si transformat intr-o afacere. Si nici macar aceea consistenta, dar sa trecem peste detaliu.
Am asteptat si anul acesta, la fel ca in anii trecuti, ca autoritatile locale sa vina cu o estimare a numarului de pelerini sositi in Iasi pentru ceea ce autoritatile, blocate inca intr-un reflex mai putin spiritual, numesc "Sarbatorile orasului". Sigur, pelerinii nu vin pentru a sarbatori, ci pentru a ingenunchea in fata moastelor Sfintei, dupa sederi istovitoare, uneori peste noapte, la cozi interminabile. Nu gandul sarbatorii ii atrage, ci unul, mult mai pios, al iertarii pacatelor si al impacarii spirituale. In acest context, ideea de sarbatoare asa cum este ea promovata de autoritati pare cumva nepotrivita: in timp ce nenumarati oameni tremura la suspomenitele cozi, jocurile de artificii ii anima pe ieseni, deasupra unor scene impozante pe care evolueaza diversi artisti sau mai putin artisti. In timp ce pelerinii asculta slujbe, iesenii se indeamna sa danseze pe ritmuri mult mai telurice. Iar asta pentru ca aceiasi ieseni au acces la Sfanta oricand, putand deci sa-si ceara iertarea divina chiar si pentru momentele