In sala de expozitii din holul Ministerului de Externe a fost deschisa de curand expozitia de pictura a lui Petru Damir. Medic de profesie si ?doctor? in pictura, Damir si-a gasit bucuria timpului liber in artele plastice, perfectionandu-se intr-atata incat a devenit chiar membru al U. A.P. Si si-a cladit o cariera invidiabila in zona vizualului.

Damir este un hedonist si reuseste sa transmita aceasta stare privitorilor operelor sale. Curajos in aplicarea culorilor primare, el nu se refugiaza in impersonale griuri neutre spre a eluda contrastele puternice si problemele de armonie. Dimpotriva, el este un adept al paletei bogate, al tonurilor stralucitoare care canta in compozitie, fara a distona, fara a agresa privirea. Puternic ancorat intr-un figurativ liric, el este - ca orice moldovean cu puternice legaturi cu folclorul - un povestitor fara a deveni, insa, narativ. Lucrarile sale incanta fara a pune probleme existentiale, chiar daca sunt stapanite de o doza de mister si onirism de filiatie suprarealista. Pauni si bufnite, papagali si pasari maiestre sunt zburatoare colorate, evadate dintr-un atlas zoologic spre un mediu mirific, de basm, ce te poarta pe aripile fanteziei. Majoritatea picturilor sale transporta pe privitor intr-o zona a visarii si a bucolismului. Pot fi intalnite fragmente de peisaj imaginar, cu nuante indicibile de verde si irizari de nori, sau arhitecturi imposibile, definite printr-o vibrata masa cromatica. Naturile statice isi gasesc uneori filiatia in tipul "vanitas" practicat de pictorii neerlandezi prin plasarea de obiecte simbolice in jurul unui craniu pentru a desemna personalitatea unui ilustru defunct. Dar, la Damir, craniul este inlocuit cu o masca alba, de carnaval venetian, iar mesajul este translat, cu eleganta, spre buf si grotesc. Masca, de altfel, joaca un rol important in compozitiile sale si apare adesea asociata