Artistii generatiei tinere au coborat de mult din turnul de fildes. Asa s-a intamplat si cu pictorul Matei Serban, a carui cota a crescut uimitor in ultimii ani in tara, dar mai ales in strainatate.
- Succesul artistului la tinerete... Pentru tine, de pilda, ce inseamna acest lucru?
- Succes? Respect, in primul rand. M-am simtit foarte bine cand am expus in strainatate exact pentru acest motiv: oamenii te respecta; nu mai esti romanul care fura si talhareste. Realizezi ca poti schimba aceasta impresie, din pacate foarte consolidata. In sensul asta, cred ca am fost un ambasador al Romaniei. Va dau un exemplu: cu sase ani in urma, am expus la Biblioteca din Oslo, iar la inchidere aceasta biblioteca mi-a achizitionat opt lucrari. Ulterior, in Franta am pictat un castel si au venit si alte comenzi dupa aceea. Sigur insa ca recunoasterea trebuie sa fie si financiara ca sa poti sa rezisti si sa mergi mai departe. Artistul sarac si damnat este un mit. Nici impresionistii, nici expresionistii nu se inscriau in aceasta categorie, erau destul de bine asezati si, in tot cazul, nu se duceau la serviciu. Deci de undeva aveau niste bani. Modigliani a vandut un singur tablou in toata viata lui si totusi la munca nu s-a dus.
- E vulgar sa vorbim despre finante in domeniul hieratic al artelor?
- Nu cred ca e vulgar. Toata arta Renasterii s-a facut la comanda! Artistii nu aveau galerii unde sa-si expuna lucrarile si unde sa mai vina cineva, din cand, in cand sa le cumpere. Nu, numai ca ei au inteles sa-si faca foarte bine treaba si nu au gandit cum gandesc, din pacate, astazi multi artisti. Pe vremea aceea, ideea de ciubuc nu exista. Ti se dadea o lucrare, o realizai in stilul tau si o faceai bine. Eu personal sunt fericit ca am inceput sa primesc comenzi, clientii imi dau tema si au incredere in ceea ce le voi livra.
- Mi s-a intamplat, de pilda, c
