Niciuna dintre ţările Uniunii Europene care a avut de-a face cu valurile de emigranţi nu a ajuns în situaţia de astăzi a Italiei în ceea ce priveşte infracţionalitatea cetăţenilor români. Niciuna dintre ţările Uniunii Europene care a avut de-a face cu valurile de emigranţi nu a ajuns în situaţia de astăzi a Italiei în ceea ce priveşte infracţionalitatea cetăţenilor români. Dar mare parte a responsabilităţii pentru această situaţie revine chiar autorităţilor italiene.

Amploarea şi gravitatea infracţiunilor comise în ultima perioadă în Italia de către români, în special de către etnici rromi, sunt fără precedent. Fără precedent sunt şi ameninţările extremiste ale unor grupări antiemigraţie italiene la adresa unor asociaţii româneşti şi reprezentanţe diplomatice ale României.

Ieri, guvernul italian, întrunit în şedinţă extraordinară, a aprobat o ordonanţă prin care imigranţii infractori pot fi trimişi imediat acasă, fără o decizie judecătorească, doar în baza hotărârii prefectului.

De la 1 ianuarie 2007, orice român a obţinut dreptul de a călători nerestricţionat, doar pe bază de buletin, pe teritoriul oricărui stat membru al UE. Asta înseamnă că au ieşit din ţară inclusiv mai mulţi infractori sau potenţiali infractori care au speculat în Italia un teren mai "favorabil" pentru desfăşurarea de activităţi ilegale.

Italia, slabă eficienţă în lupta cu mafia

Responsabilitatea pentru controlul emigranţilor comunitari revine în primul rând ţărilor-gazdă, şi nu ţărilor de origine. Arătatul cu degetul către România de către unii politicieni italieni a fost mai degrabă o amplificare pentru slaba administrare a emigraţiei şi pentru câştigarea de capital politic intern.

Autorităţile italiene aveau la îndemână mai multe instrumente de control la care să recurgă pentru prevenirea actualei crize a infracţionalităţii. Puteau să recurgă mai