In amintirea bibliotecii din Alexandria am fost la biblioteca din Alexandria. Adică să ne-nţelegem. Am fost in Alexandria asta, de aici. De pe meleagurile romăneşti, nu aşa, de pe meleagurile egiptene. Nu. De pe plaiurile romăneşti. Am păşit timid in acest locaş de cultură. Primii paşi. Primele emoţii.
In amintirea bibliotecii din Alexandria am fost la biblioteca din Alexandria. Adică să ne-nţelegem. Am fost in Alexandria asta, de aici. De pe meleagurile romăneşti, nu aşa, de pe meleagurile egiptene. Nu. De pe plaiurile romăneşti. Am păşit timid in acest locaş de cultură. Primii paşi. Primele emoţii.
Nimeni in biblioteca "Marin Preda" din Alexandria, judeţul Teleorman. O tăcere cerebrală punctează spaţiul in care se mai găsesc următoarele lucruri: un holişor cu mochetă pe jos (culoare albastră) pe care sunt nişte uşi. Sala de lectură e delimitată printr-un geam enorm de holişor, aşa că putem vedea un nene care citeşte ziarele. Totul curăţel. Şi aici e mochetă albastră pe jos. Peste tot e mochetă albastră pe jos. E clar că asta-i sala de lectură a bibliotecii din Alexandria. Violez politicos uşile. Adică după ce bat la uşi, intru fără să mi se răspundă, ce biblioteca mea. Intru ca la mine acasă in biroul secretarei. Un fax. Nişte hărţoage. Intimitatea asta bruscă dintre mine şi biblioteca din Alexandria mă sperie, sinceră să fiu. Aşa că abandonez ideea scotocelilor mahalageşti, optănd, mai degrabă, pentru bătutul pe la toate uşile. Sper cu sinceritate să nu nimeresc intr-un moment prost, cine-ştie ce s-o fi intămplat. In sfărşit. O persoană cumsecade deschide o uşă.
INÃ...UNTRU. Stimaţi cititori, ne aflăm chiar aici, in Biblioteca din Alexandria, mănaţi nu de curiozităţi culturalnice, aşa cum ne-ar plăcea nouă, intelectualilor, să credeţi, ci, mai curănd, imboldiţi de o curiozitate, dacă vreţi, naţională. Dragă, cu
