Este premiantul clasei. Ii place să citească, e pasionat de istorie, de politică, iar găndul său era pănă nu de mult să facă ASE-ul şi Facultatea de Drept. Nu-i place să vorbească prea mult despre sine. Mai repede işi afundă privirea intr-o carte, fără să arate teama şi durerea care i-au cotropit sufletul. Alexandru Oţelea are 18 ani. In septembrie, la inceputul şcolii, a aflat că are de dat nu examenul de Bacalaureat, ci unul infinit mai greu, cel in care se va lupta cu cancerul.
Este premiantul clasei. Ii place să citească, e pasionat de istorie, de politică, iar găndul său era pănă nu de mult să facă ASE-ul şi Facultatea de Drept. Nu-i place să vorbească prea mult despre sine. Mai repede işi afundă privirea intr-o carte, fără să arate teama şi durerea care i-au cotropit sufletul. Alexandru Oţelea are 18 ani. In septembrie, la inceputul şcolii, a aflat că are de dat nu examenul de Bacalaureat, ci unul infinit mai greu, cel in care se va lupta cu cancerul.
De două luni, Alexandru nu s-a mai ridicat de pe patul spitalului. Pe măsuţa de lăngă patul său, tănărul şi-a inşirat cărţile preferate, iar mama i-a aşezat la căpătăi o iconiţă care să-l vegheze. Nu-şi arată suferinţa. Cum ar putea? E de-ajuns că o vede pe mama sa zi de zi cu ochii in lacrimi şi cu rugăciuni către Dumnezeu pe buze. O priveşte cu ochii săi blănzi şi timizi şi-i spune parcă din priviri că o să fie bine. Anişoara Oţelea, mama sa, a renunţat la serviciu. Zi şi noapte stă lăngă fiul său, iar cănd nu e in spital, aleargă "pe la fundaţii, pe la oamenii mai instăriţi, poate reuşim să străngem banii pentru operaţia copilului meu", povesteşte femeia cu ochii trişti.
CEA MAI GRAVÃ... FORMÃ... DE CANCER OSOS. Alexandru nu a fost niciodată un băiat care să fie innebunit după sport. Rareori dacă punea măna pe ganterele pe care le avea in casă ca să-şi mai
