Avertisment: nici un personaj real n-a fost folosit pentru producerea articolului de mai jos. Dar era bine. Offf, sînt obosit. Ieri am întors toată ziua la ceasuri. Rolex-ul Daytona ăla ieftin, Richard Mille-ul de la nevastă-mea, alea două Patek-uri ale copiilor, că ei nu sînt în stare încă... Stau aşa şi mă uit la ele şi nu-nţeleg nimic: ce mi-a trebuit rebranding?
Adevărul e că Ninu Buzoianu era puţin cam low-key. Buzăul n-are statură. Ce mare evazionist găseşti în Buzău? Ce mafiot naţional s-a născut aici? Nimic, oameni cuminţi. Lume ca praful umed, de nu se ridică în aer nici dacă treci cu elicopterul!
Ăştia nu ştiu un lucru: trebuie să te ridici din vreme, cînd încă lumea stă cu capul la cutie. Primul rulment l-am dus în Turcia cînd încă-mi mirosea geaca a praf de puşcă, de la munca patriotică din decembrie. Prima ţeapă, d-asta barosană, a venit greu de tot, cu chin, la vreo opt luni. Iar primul milion mi-a rămas pe loc la portofel, imediat după ce-am terminat de plătit avocaţii, judecătorii şi poliţiştii. Am rezolvat şi cu al doilea, şi-aşa mai departe. Ce să mai fac?
Bine, la început am zis să mă complic. M-am complicat cu plasma aia uriaşă din sufragerie, de la care mă ustură ochii de plîng şi la comedii, nu numaâ la telenovele. Cu maşina aia cu cauciucuri mai subţiri, nene, decît roţile de la căruţă, de-ţi scoate pe nas dinţii de designer. Cu tricoul mulat pe alea un milion de beri scumpe din viaţa mea, cu autograf de la Versac personal. Ce mai e de luat, că nici secretara nu mai ştie?
M-am gîndit bine. Becali are crucea nichelată, Dragomir înjură frumos, Băsescu vorbeşte la 7 seara în direct, Botezatu iubeşte pe altcineva, Ianţu m-a speriat ieri într-un magazin de ziare, era tăiat din carton! Cu cine să semăn eu, din ăştia celebri? După cine să mă iau? Să strîng bani pentru săraci - după ce o viaţă întreagă am luat de la ei? S
