Vladimir Tismăneanu:"Cominformul a fost paravanul ideologic al terorii universalizate impuse de Stalin şi marionetele sale popoarelor din Europa de Est şi Centrală".
Orice zvâcnire de spirit independent trebuia asfixiată în faşă. Acţiunile represive s-au concentrat în prima fază împotriva adversarilor reali ai sistemului comunist (denumit, prin recurs la un pleonasm ridicol, „democraţie populară“).
În 1948, conflictul dintre Stalin şi Tito avea să ducă la declanşarea acţiunilor de identificare, epurare şi lichidare a celor care ar fi putut împărtăşi tendinţele anti-hegemonice ale liderului iugoslav. Prima Rezoluţie a Cominformului împotriva ereziei titoiste menţinea un limbaj relativ moderat, deşi se vorbea despre o deviere „naţionalistburgheză“.
A urmat apoi vânătoarea de titoişti în partidele aflate la putere (dar şi în PC Grec, PC Francez etc.). Se plăteau poliţe pentru micile fricţiuni din anii precedenţi: Gheorghiu-Dej şi clica lui îl puneau pe Pătrăşcanu sub domiciliu forţat, iar micul Stalin de la Budapesta, Matyas Rakosi, organiza înscenarea împotriva fostului ministru de interne, Laszlo Rajk.
Procesul de la Budapesta din 1949 a reprodus cu fidelitate patternul aiuritoarelor confesiuni ale vechilor bolşevici din perioada 1936-1938. Condiţionat psihologic de promisiunile vechiului său camarad Janos Kadar, Rajk, exponent al facţiunii din interior a PC Maghiar, recunoştea că fusese agent al poliţiei secrete horthyste, trădător al clasei muncitoare, complice al lui Tito în tentativa de a distruge „cuceririle socialismului“.
Întrucât Tito fusese unul dintre organizatorii Brigăzilor Internaţionaale din Spania, iar Rajk luptase în cadrul acestora, se făcea legătura dintre foştii voluntari şi pretinsul complot împotriva socialismului. „Pedagogia infernală“, cum a numit istorica franceză Annie Kriegel pro
