Manifestanţii erau îmbrăcaţi în negru din cap pînă în picioare, pe spatele bluzei era un leu alb care rage; colorate erau doar eşarfele cu dungi roşii şi negre, culorile de pe steagul dinastiei ungare din secolul al XIII-lea, dar şi al Partidului Crucilor cu Săgeţi, aliat cu Germania nazistă în cel de-al doilea război mondial. Demonstraţia din 23 octombrie - 51 de ani de la înăbuşirea revoluţiei antisovietice maghiare, dar şi un an de la ciocnirile brutale ale demonstranţilor antiguvernamentali cu poliţia - s-a făcut în numele "conservării culturii şi tradiţiei maghiare", spunea Gabor Vona, unul dintre fondatorii Gărzii maghiare, care ar număra aproximativ 5.000 de membri. Partidul Crucilor cu Săgeţi a fost o formaţiune de extremă dreaptă. Chemată să asigure securitatea unui serviciu divin de comemorare, Garda maghiară a pus pe tarabe eşarfele cu semnele vechii formaţiuni pro-naziste şi exemplare din Mein Kampf. Cînd vînzarea a atras atenţia jurnaliştilor, tarabele au dispărut şi Vona a spus că "situaţia e haotică şi nu putem controla totul". Membrilor de rînd li s-a interzis contactul cu presa. Organizaţiile evreieşti au condamnat prezenţa lor, evocînd participarea Partidului Crucii cu Săgeţi la persecuţiile trecute. Janos Koka, ministrul Economiei şi liderul unui partid din coaliţia guvernamentală, a admis că, în condiţiile unui deficit bugetar de aproximativ 10% din PIB, "sentimentul de nemulţumire şi de insatisfacţie evocă populismul, iar populismul cheamă apariţia extremismului în Ungaria". Partidul comunist credea că a lichidat definitiv, prin represiune şi propagandă, puterea de atracţie a acestei formaţiuni extremiste.

Expresie a nemulţumirilor populaţiei faţă de inegalităţile economice tot mai evidente, faţă de dispariţia reţelei de protecţie socială, mişcarea radicală încearcă să canalizeze revolta în sentimentul continuităţii cu o tradiţie antic