Ia sa vedem ce-am inteles eu pina acum din cele doua feluri de vot uninominal care sint disputate pe scena politica romaneasca (varianta proiectului de lege aflata "in lucru" in Parlament n-o iau in discutie). Candidati care candideaza, cistiga si devin parlamentari Mai intii, varianta prezidentiala, imbratisata de PD, PLD si, parca, de PSD (care-si reclama si paternitatea), careia urmeaza sa-i dam sau nu votul la referendumul din 25 noiembrie convocat de presedintele Traian Basescu: este vorba de introducerea unui vot majoritar asemanator cu sistemul electoral francez si britanic (s-a afirmat in talk-show-uri), deputatii si senatorii urmind a fi votati "ca primarul". Candidatul care obtine din primul tur 50% plus 1 din voturile valabil exprimate isi adjudeca locul din Parlament, iar ceilalti "beau apa". Daca nu obtine nici un candidat din prima 50% plus 1 din voturi, primii doi clasati se vor confrunta in turul doi si acela care va obtine majoritatea voturilor iese cistigator. Si intr-un caz, si intr-altul, "the winner takes it all" - cistigatorul ia totul, mai pe romaneste. Avantajul principal consta in faptul ca sistemul e simplu, usor de explicat si, ca atare, lesne de inteles de catre electorat, cu darul de-a putea elimina de pe scena politica macar o parte din figurile triste de politicieni parlamentabili iremediabil compromisi (sau nici macar, in masura in care o droaie dintre parlamentabili nu s-au evidentiat prin absolut nimic decit prin votarea tuturor trasnailor, cum ar fi suspendarea presedintelui!). Cine cistiga voturile in arena publica, acela ocupa un loc in Parlament, fara alte socoteli si redistribuiri ulterioare de procente. Dezavantajul prin, 20, 30 sau chiar 40% dintre alegatori sa nu fie reprezentati in Parlament. Si ar mai fi de retinut ca, desigur, nici acest sistem electoral nu ne poate garanta ca vor ajunge in Camera Deputatilor si in Senat d