Aveam 16 ani cind am publicat primul meu desen si 17 ani cind mi-am vindut primul text, o scurta povestire fantastica, unui cotidian din Iasi. Am publicat povestiri si articole in perioada liceului, apoi in facultate si am continuat sa o fac pina astazi. Dar niciodata nu am mai trait senzatia aceea unica, de la 16 ani, cint mi-am vazut pentru prima oara numele tiparit.
Nu stiu exact de ce scriu acest lucru acum. Poate fiindca incerc sa empatizez cu elevii liceului Mugoci cei care, astazi, isi vor gasi numele printat pe aceasta pagina de ziar.
O sa va mai spun ca am deplina incredere in generatia lor, mai multa decit am in generatia mea ori a parintilor sau bunicilor mei. Fiindca tinerii care semneaza aici sint cei care s-au nascut dupa '89. Sint convins ca dintre ei, dintre cei care au acum 15, 16, 17 sau 18 ani, cei deloc atinsi de gunoiul comunismului, o sa rasara ceea ce lipseste acum cel mai mult acestei tari: Elita veritabila. Sint sigur, asadar, ca ne aflam in fata unei noi si mult asteptate Generatii Exceptionale.
Acesta este motivul pentru care, fara rezerve, cotidianul "Obiectiv - Vocea Brailei", liderul presei locale, a pus la dispozitia celor mai buni elevi braileni tribuna de la care acestia sa-si rosteasca raspicat, liber si responsabil mesajul.
Aveam 16 ani cind am publicat primul meu desen si 17 ani cind mi-am vindut primul text, o scurta povestire fantastica, unui cotidian din Iasi. Am publicat povestiri si articole in perioada liceului, apoi in facultate si am continuat sa o fac pina astazi. Dar niciodata nu am mai trait senzatia aceea unica, de la 16 ani, cint mi-am vazut pentru prima oara numele tiparit.
Nu stiu exact de ce scriu acest lucru acum. Poate fiindca incerc sa empatizez cu elevii liceului Mugoci cei care, astazi, isi vor gasi numele printat pe aceasta pagina de ziar.
O sa va ma
