Traian Băsescu spune că sistemul majoritar propus de el va reforma clasa politică. Pare că e limpede despre ce vorbeşte preşedintele, dar doar la prima vedere. Ce înseamnă reformarea unei clase politice? Întinerire? Ar fi trist să fie doar asta? Ce altceva?

Mă gândesc că ar fi mai potrivit să vorbim despre curăţenie, standarde etice şi despre rezistenţa la corupţie. Deci, care sistem electoral face curăţenie?

Preşedintele lasă să se înţeleagă că sistemul majoritar pur. Are dreptate doar parţial. Pot să admit că un sistem electoral ceva mai limpede poate crea condiţiile ca oamenii oneşti să se remarce şi să facă un pas în faţă, să spună: eu sunt onest şi acum, fără lista de partid obligatorie, nu mai am de ce să defilez la pachet cu colegul meu care s-a îmbogăţit din afaceri cu statul. Va fi acesta cazul dominant sau măcar răspândit? Vor comite mulţi candidaţi acest act de trădare partinică? Mă îndoiesc.

Cred că preşedintele Băsescu creează aşteptări prea mari de la sistemul electoral. Dacă ar fi adevărat că anumite sisteme electorale favorizează corupţia şi altele o descurajează, atunci ar trebui să observăm lesne această legătură cauzală în statisticele internaţionale. Dar ţările nordice au sisteme proporţionale cu listă şi un nivel de onestitate publică remarcabil. Politica din Suedia e mai puţin zdruncinată de scandaluri de corupţie politică decât cea din Franţa, care are exact sistemul majoritar dorit de Băsescu. Aşa cum, ca să dăm un exemplu şi din cealaltă parte, Mexicul are un sistem electoral mixt şi corupţia face ravagii acolo.

Mi se poate răspunde că, indiferent de experienţa altor ţări, un sistem care permite responsabilizarea aleşilor în faţa alegătorilor ar putea face ca eliminarea corupţilor să fie mai uşoară. E un argument bun, dar mai degrabă teoretic decât verificat în practică. Depinde de la caz la caz. Corupţii pot fi elimina