Dan Alexe, cîştigătorul Marelui Premiu, cu filmul Cabală la Kabul, este de formaţie filolog şi locuieşte în Belgia. Filmul său "surprinde într-un mod cu totul neconvenţional Afganistanul de după talibani" (conform pliantului festivalului). Ultimii doi evrei din Kabul sînt la cuţite şi împart în două sinagoga: "Isaac Levy vinde amulete şi le citeşte de deochi soldaţilor şi femeilor sterpe. Zabulon Simantov fabrică alcool la negru şi îl vinde clienţilor lui Isaac" (din acelaşi pliant). Întrebat de ce consideră că a cîştigat acest premiu, realizatorul răspunde: "Pentru mine este filmul cel mai reuşit pe care l-am făcut vreodată, şi formal, şi prin conţinut, prin forţa imaginilor şi prin extraordinarele personaje pe care le-am găsit. Dacă ar fi fost o ficţiune, ar fi părut oarecum forţată, grotescă". Trecînd de la particular la general, realizatorul filmului cîştigător vorbeşte despre actualele tendinţe ale filmului documentar: "Filmul documentar se eliberează de sclavia impusă de televiziune: el nu mai este subordonat unei naraţiuni didactice -multe filme refuză vocea din off care îi spune spectatorului ce trebuie să vadă cînd, de fapt, imaginile şi dialogurile o fac de la sine. Se merge spre o formă experimentală, redescoperindu-se importanţa acesteia într-un film".

Relaţia dintre filmul documentar şi cel de televiziune a constituit una dintre temele de discuţie predilecte ale conferinţei de presă din închiderea festivalului. Tot Dan Alexe a fost cel care a precizat diferenţa între cele două tipuri de producţii: în timp ce, în cele de televiziune, regizorul este interşanjabil cu altul, mesajul fiind cel care contează mai mult, într-un documentar forma primează, iar autorul îşi lasă o semnătură distinctă. Tot la conferinţa de presă s-a discutat diferenţa dintre documentarele româneşti prezentate şi cele străine. Pe lîngă faptul că cele dintîi nu au fost consi