Discuţiile privind Bucureştiul, în general, şi centrul acestuia, în special, par interminabile. Am auzit, deja de prea multe ori, plîngeri legate de lipsa unei/unor pieţe centrale, precum în Braşov sau Sibiu, în care să se închidă circulaţia şi oamenii să se plimbe neagasaţi; de absenţa unui singur centru, pe care locuitorii Capitalei să-l asume ca atare şi care să aibă un profil bine definit, atît din punct de vedere funcţional, cît şi arhitectonic; de inexistenţa unor căi de acces strict pietonale, pe care cei mai puţin grăbiţi să se plimbe lejer şi contemplativ, cu un ochi la ce se întîmplă în jur şi cufundaţi în gîndurile proprii; ca să nu mai vorbim de cele privind curăţenia, poluarea, circulaţia, dar şi îmbinarea nefericită, în multe zone, a clădirilor vechi şi istorice cu cele noi şi îndrăzneţe, dar nu întotdeauna la locul lor... Bruno Andreşoiu, arhitect la Igloo, vorbind despre relaţia bucureştenilor cu Bucureştiul, spunea că "majoritatea îşi detestă oraşul, dar nu pot trăi fără el". Dorin Ştefan, arhitect la DSBA, vorbea despre starea de haos a viitoarei metropole, haos care însă "s-ar putea transforma într-o valenţă".
Din spusele celor doi arhitecţi, se conturează deja o umbră de percepţie pozitivă într-o mare de pesimism. Multiplele puncte centrale ale oraşului şi diversitatea lor nu trebuie să rămînă o hibă, ci pot, dimpotrivă, să devină puncte de interes, dacă sînt organizate cum trebuie. Transcentral Urban Bucureşti (TUB), un proiect iniţiat de cîteva birouri de arhitectură bucureştene (Re Act Now Studio, Igloo, DSBA), la care apoi s-au adăugat altele (Macarie OâLooney Architects, Dinoiu-Pop Arhitectura, Hax, Syaa, Sassanicat, Studio Basar, A Stil, AAF/Adrian Arendt/ PZP, Velocity) încearcă tocmai să unească toate aceste puncte centrale ale oraşului într-un traseu comun, adresat pietonilor şi bicicliştilor: "un pietonal ca o buclă, accesib
