Ani de zile agricultura Romaniei a fost caracterizata de o lipsa cronica a capitalului, iar numarul angajatilor a scazut continuu, consecinta a fragmentarii funciare si a diminuarii numarului de animale. Piata pamantului a inceput sa functioneze cu o foarte mare intarziere, mentinerea faramitarii terenurilor avand un impact negativ asupra productiei vegetale, care, afectata si de conditiile climaterice, a avut, cu foarte mici exceptii, rezultate modeste. Ca atare, nici comertul agroalimentar nu s-a putut dezvolta, Romania devenind un importator net de produse lactate, zahar, carne de vita si de pasare.
Dupa aderarea la Uniunea Europeana, Romania ar urma sa primeasca nu mai putin de opt miliarde de euro pentru recuperarea acestor decalaje dramatice, adica pentru dezvoltarea zootehniei si a productiei vegetale, cu tot ceea ce inseamna infrastructura rurala, mecanizare, instalatii de stocare a cerealelor, ferme noi si linii de prelucrare. Din pacate, o impardonabila pierdere de timp si o incompetenta dusa la extrem au facut ca toate aceste planuri sa fie din nou intarziate. Prac-tic, Programul National de Dezvoltare Rurala, prin intermediul caruia se deruleaza finantarile, a fost respins de Comisia Europeana. Cu toate acestea, Ministerul Agriculturii anuntase ca proiectele pot fi depuse in octombrie, iar peste 500 de fermieri si-au intocmit dosarele. Dar, data fiind complexitatea celor 480 de intrebari ale Bruxelles-ului la care autoritatile romane trebuie sa raspunda, termenul de depunere a fost amanat din nou, in decembrie. Ca si in cazul Agentiei de Plati, autoritatile trebuie sa convinga Executivul european ca a inteles modalitatile de finantare, criteriile de selectie si destinatia. Adica chestiuni clare de politica agricola, pe care ministrul Dacian Ciolos, doar un functionar european cu experienta, nu stim cat de rapid le va intelege. In aceste c
