Nu există lectură mai obligatorie pentru un ziarist decât cărţile de publicistică ale lui Geo Bogza, cel care a răpit câteva specii jurnalistice de sub semnul efemerului. Graţie lui,

Nu există lectură mai obligatorie pentru un ziarist decât cărţile de publicistică ale lui Geo Bogza, cel care a răpit câteva specii jurnalistice de sub semnul efemerului. Graţie lui, reportajul, pamfletul şi tableta şi-au văzut epoleţii înnobilaţi cu tresele literare, la care nici nu îndrăzneau să viseze.

S-a constatat că toţi cei care cochetează cu genurile de opinie ajung să-şi perfecţioneze scriitura, dacă dorm noaptea cu volumele lui de publicistică sub pernă. Nimănui gazetăria românească nu-i datorează cât îi datorează lui Geo Bogza.

Culegerea Paznic de far a apărut în 1974, la Editura "Meridiane", cu un număr de 575 de pagini. Nu a fost reeditată, fiindcă editurile n-au timp azi de asemenea fleacuri, când Mihaela Rădulescu pregăteşte noi şi noi opuri.

Cu siguranţă, vârstele publicisticii lui Geo Bogza dau senzaţia că aparţin unor persoane diferite între ele. În anii tinereţii sale, avem de-a face cu avangardistul Bogza, colaborator la "Biletele de papagal" argheziene, dar şi semnatar al Poemului invectivă şi Jurnalului de sex, ambele apărute în 1930, opere care - din cauza imoralităţii lor - îl vor conduce, în două rânduri, la puşcărie.

Bogza de-acum are 20 de ani şi e un nonconformist, un revoltat, un "tânăr furios" de felul britanicilor Osborne şi Kingsey Amis, care vor apărea trei decenii mai târziu, în Marea Britanie. E un "beatnic" ivit cu anticipaţie într-un loc nepotrivit, înaintea americanilor Jack Kerouac, William Borroughs şi Allan Ginsberg.

Cu totul altă persoană este Bogza cel de după 1935, când îi întoarce spatele - ostentativ şi plictisit - predecesorului său, teribilistului, pentru a se dedica scrisului gazetăresc ca act