De când face tranzacţii cu terenuri, primarul general s-a obişnuit să lucreze doar cu numere mari. Milioanele şi miliardele nu-l complexează şi jonglează cu ele precum alţii cu zecile sau sutele. Nu demult, dl Videanu ne-a dat o veste care ne-a copleşit: că intenţionează să facă o linie de metrou până la Otopeni. Veste extrem de importantă, Bucureştiul fiind, poate, singura capitală europeană care este legată de oraş doar prin taxiurile cu suprapreţ, inventate special de un fost ministru al transporturilor pentru o licitaţie tot de el aprobată. Şi nu e doar asta: de când acelaşi primar Videanu, alături de alţi tovarăşi de planuri măreţe a fă-cut cele două pasaje inutile de la Băneasa, traficul spre Otopeni a devenit una dintre cele mai mari probleme pentru cel care are de prins un avion şi îşi planifică pentru parcurgerea celor câţiva kilometri mai puţin de două-trei ore. Desigur că rezolvarea poate să o constituie doar metroul. Acelaşi primar Videanu adaugă amănuntul că va fi o linie subterană, ca să nu se încurce cu ce e pe la suprafaţă. Oricât de optimişti am fi, nu putem să nu ne temem că în cazul în care primarele va găsi să împrumute suma necesară unei astfel de operaţiuni (nici nu îndrăznesc să fac calculele pentru cât ar costa cei aproape zece kilometri pe sub pământ), durata de realizare a unui asemenea proiect va bate dincolo de vreo alte două mandate ale sale sau ale altuia. Cu alte cuvinte, este un proiect grandios, dar de care vor beneficia, probabil, generaţiile viitoare, nu noi, cei care ne târâim azi în pas de melc spre aeroport.
Ceea ce mă nedumireşte în cea mai mare măsură este că nici Videanu şi nici măcar preopinentul său Orban, de la Transporturi, nu reuşesc să vadă o soluţie simplă şi necostisitoare, aflată sub chiar nasul lor: linia de cale ferată existentă, care uneşte Gara de Nord cu zona aeroportului. Este o linie normală, pe care se t
