Taberele de imigranţi au proliferat sub ochii îngăduitori ai autorităţilor din Peninsulă, devenind focare de violenţă Un raport al Institutului de Cercetare Economică şi Socială
Taberele de imigranţi au proliferat sub ochii îngăduitori ai autorităţilor din Peninsulă, devenind focare de violenţă
Un raport al Institutului de Cercetare Economică şi Socială din Italia (Ires Cgil) denunţă munca la negru şi condiţiile foarte grele pe care imigranţii din Peninsulă sunt nevoiţi să le accepte. Tolerarea acestei situaţii de către autorităţi, precum şi permisivitatea legislaţiei din Peninsulă au dus implicit la creşterea fenomenului infracţional în rândul străinilor.
Valul de infracţiuni comise de conaţionalii noştri în Italia este şi o consecinţă a toleranţei statului italian faţă de patronii care practică munca la negru. Foarte mulţi imigranţi, obligaţi să muncească ilegal pe bani foarte puţini, au ajuns să comită infracţiuni pentru a putea supravieţui.
Potrivit raportului Ires Cgil, în Italia muncesc la negru cel puţin trei milioane de persoane, din care 500.000 sunt imigranţi. Aceştia nu acumulează contribuţii şi nici nu pot beneficia de protecţie sau de forţă de revendicare.
"De la servicii la agricultură, mulţi muncitori câştigă până la 10 euro pe zi, aproximativ 600 de euro pe lună, fără contribuţii", se arată în document. Italia se află în topul ţărilor UE cel mai afectate de economia subterană, cu valori foarte apropiate de cele ale României. Potrivit statisticilor, în Italia, economia subterană reprezintă 17% din PIB, la egalitate cu cea a Sloveniei. La mică distanţă se situează România, cu 21% din PIB.
Muncitorii ilegali, cei mai rentabili
Analiştii italieni au estimat şi cât de rentabili sunt muncitorii ilegali. Potrivit Ires, economia făcută de către o firmă este foarte mare dacă lucrătorul munceşte în totalitate la n
