Daca nu l-ati vazut niciodata pe scena Teatrului de Comedie din Bucuresti, unde joaca de o viata, l-ati vazut, desigur, pe micul ecran, pe care-l cotropeste cu farmecul lui. Si poate l-ati auzit si cantand! Un veritabil noroc, fiindca vocea lui profunda si calda ne apara de inghet. Un brasovean pururi tanar si zambitor, care stie ca sufletul n-are legatura cu varsta.

Un brasovean "ordonat"

- Ne cunoastem de o suta de ani, si in pretul acestei vechi prietenii, imi permit sa iti pun o intrebare "de-atac": cum iti pastrezi tineretea? Cum de nu iti pierzi zambetul si aerul jovial, ca doar viata nu ti-a fost pardosita numai cu bucurii?

- E-adevarat! A zambi e un mod al meu de viata... Face bine nu doar la suflet, ci si la obraz. (Rade)

- Cu bicicleta mai mergi? Asta era marca ta. Ani de-a randul ma bucuram pentru tine cand te vedeam pedaland pe bulevardele Bucurestiului, fericit si cu mustata in vant... Nu te desparteai de ea niciodata...

- Nu mai am bicicleta. Mi-au furat pana acum vreo patru si m-am descurajat. Dar daca ar fi sa-mi cumpar un nou "vehicul", atunci as dori sa umblu prin Bucuresti, asa cum am umblat prin Los Angeles, cu o... trotineta electrica. Te miri? Sa nu te miri! Asa ceva chiar exista in America. Am o verisoara foarte simpatica acolo, fosta balerina si dansatoare de cabaret, Maria Ravaru, care ma invita la ea cam o data la doi ani, sa ma simt si eu, pentru o luna, un fel de star de la Hollywood. Dar pentru ca la noi nu exista trotinete electrice, mi-am cumparat un scuter rosu si lucios, nou-nout. E cam lenes, ce-i drept, nu merge decat cu 60 la ora, dar atat mi-am putut permite din pensia mea de actor.

- Cand ti s-a iscat pasiunea asta de-a merge pe doua roti?

- In copilarie, demult, desi adevarata mea pasiune erau patinele, hocheiul. Eu sunt nascut in Ghimbav, un sat de la