Paula Bara isi doreste sanse egale si sa numai fie considerata de cei din jur o "biata handicapata" Incercarile de integrare a persoanelor cu dizabilitati par cateodata inutile. E greu de acceptat faptul ca, in cele mai multe cazuri, vinovati de aceste discriminari sunt chiar cetatenii de rand. Paula Bara a terminat Facultatea de Psihologie din cadrul Universitatii "Ovidius" si in prezent urmeaza cursurile primului an de master, specializandu-se in "Teologie ortodoxa-comunicare". Este o persoana vesela si optimista care nu a incetat lupta. Lupta cu viata si cu limitele pe care societatea ti le impune zi de zi. Merge pe principiul "daca nu iti da viata, mergi tu si iei". Pana acum nimic iesit din comun. Nimic care sa iasa din normalitate. Exact asta isi doreste si ea. Sa aiba sanse egale si sa nu mai fie considerata de cei din jur o "biata handicapata". De la varsta de noua ani, Paula este tintuita intr-un scaun cu rotile. Sufera de sindromul amiotrofic neurogen spinal, boala care i-a afectat sistemul muscular al picioarelor. I-a fost greu sa accepte ca nu se va mai putea deplasa, ca poate nu va mai avea niciodata posibilitatea de a fi ca ceilalti, cel putin in ochii lor. Dar cu timpul a reusit sa-si accepte handicapul, sa-si accepte complexele si sa nu se mai ascunda in spatele unei dizabilitati. Ceea ce nu a reusit sa accepte nici acum este faptul ca, deseori, handicapul locomotor este asociat cu deficienta mintala. Nu intelege de ce autoritatile abilitate sa-i protejeze pe cei cu dizabilitati nu ridica nici un deget pentru a le face viata mai usoara. Nici de ce legea 448/2006 privind protectia si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap este doar o lege care suna bine, dar prevederile acesteia nu sunt puse in aplicare.

Rampele de acces si utilitatea lor Potrivit celui de-al doilea alineat al articolului 7 din cadrul legii 448/2006, autoritatile pu