Marturisiri in tonalitati diferite, despre anotimpul frunzelor moarte
CORINA CHIRIAC
"In zilele mohorate, imi amintesc de momentele
fericite pe care le-am trait si ma hranesc din binele lor"
As vrea sa-i compun toamnei un poem, dar pentru ca nu sunt un versificator de vocatie, trebuie sa-i caut perechile de cuvinte in dictionarul de rime. Vai, ce putine sunt rimele substantivului "toamna"! Abia as alege vreo patru. Una dintre rime este "condamna". In partea asta de lume in care traim, toamna condamna, intr-adevar, la iarna. Pomii renunta la frunzis, pisoii fara stapan la bucuria unui tolanit in iarba inalta, zilele renunta la bucuria soarelui fierbinte, drumurile se pitesc in noroi. Umerii nostri sunt condamnati la greutatea paltonului; genunchii, la dureri reumatice; mainile, la inmultirea sacoselor care simt, si ele, ca vine iarna. Suntem condamnati la facturi marite pentru intretinere, la curatenie de toamna si oranduirea camarilor. Nu ma vait, ci spun doar ca dupa plecarea verii, toamna aduce cu sine o trezire la nevoi diferite. Totusi, continuu sa cred ca binele sau raul vietii depind din ce unghi vezi lucrurile. Asadar, o alta rima pentru toamna este "indeamna". Ca orice schimbare, toamna indeamna la mobilitate, la neintepenirea in reflexe, pareri, poate chiar mentalitati. Asa cum in muzica simfonica ai variatii la o tema, tot asa toamna ne indeamna la variatii pe tema problemelor zilnice. Dupa relativa stagnare a preocuparilor spirituale din timpul verii, toamna reincep scolile, se redeschid stagiunile teatrale, vernisajele si expozitiile, iar noi ne pregatim deja de sarbatorile de iarna, fie si numai punandu-le intr-un vesel plan de indeplinit.
O alta rima la toamna este "inseamna". Daca ani de-a randul sunt capabila sa imblanzesc condamnarea la o iarna care mie imi este destul de nesuferita, daca ma pot indemna sa ma ad
