Ei sunt pilonii falşi ai prăbuşirii în derizoriu şi minciună ai întregii clase politice. Sunt radicalii liberi produşi de un corp politic, economic, social şi cultural cu o imunitate

Ei sunt pilonii falşi ai prăbuşirii în derizoriu şi minciună ai întregii clase politice. Sunt radicalii liberi produşi de un corp politic, economic, social şi cultural cu o imunitate scăzută la năvălirile răului.

Mulţi dintre politicienii noştri nu au conştiinţa că nu sunt nici măcar de unică folosinţă. Unii dintre aceştia, ieşiţi de demult din uz, se târăsc având ca azimut coloana încovoiată a lui Ion Iliescu.

Sunt, cum ar zice Vasile Dâncu - "javrele bătrâne, resturile bolşevice, scursorile vechiului regim" sau, tot acelaşi, "javrele bătrâne pentru care partidul este doar o cârpă de şters pe picioare". Pe vremea mamoşului Nicolae Văcăroiu, care ţinea răbojul progeniturilor feseniste precum şi cheile de la dulăpiorul cu metilic, se intra în partid pe larg deschisă uşa Tovarăşului Iliescu.

Trebuia totuşi să ai un CV, fie el şi compus dintr-un singur cuvânt: comunist, securist, "revoluţionar". Pentru care fapte şi învederate calităţi vegetează de atâta amar de vreme prin parlament un Ion Solcanu? Solcanii sunt o categorie aparte ce populează toate partidele din România.

Sunt disponibili pentru orice, îşi periază şefii, trăiesc din slugărit, nu fac prostii mari, vorbesc puţin, spun mai mult bancuri şi asta îi face simpatici, n-au, totuşi, abilităţi de dăunători câinoşi şi momentele când li se cere să se lase manevraţi le produc juisări spontane. Idealul lor este să tacă.

Din aceeaşi rasă cu solcanii sunt priboii - politicieni subpământeni, periculoşi cât le cere partidul, vieţuitori în aceleaşi adăposturi de pe vremea lui Ceauşescu, unde lâncezesc ori ies la suprafaţă şi atacă la comandă. Ies rar la lumină. Tezaurizează. Strâng probe. Spionează. Şan