La aniversarea unei jumatati de secol
Nu stiu cum a fost viata de liceu in orasele mari, in prima parte a anilor '70, dar daca ma gandesc la micul liceu din oraselul Targu Carbunesti, targ in care acceleratul opreste inca din 1888, pot spune ca a fost de neuitat. Pentru niste "fii ai taranimii muncitoare" ca noi, navetisti in tenisi de panza si uniforma albastra de cangar, a intra la liceu era un eveniment crucial. Examenul era greu, profesorii mi se pareau intangibili si impersonali, docti, intruchipand perfectiunea. Salile de clasa straluceau de curatenie, te impresionau printr-o monumentalitate luminoasa. Daca lasai o hartie sub banca, aveai de a face cu dirigintele. Daca nu stergeai tabla in recreatie, cand erai de serviciu, tipa la tine profesorul de la ora urmatoare. Iar daca tranteai usa, scrijeleai banca ori chiuleai de la ore, intra pe fir insusi "Capcaunul", respectabilul director Emanoil Cinteza. In mod inexplicabil, singurele care aveau un fel de imunitate erau biletelele de dragoste. Nimeni nu venea sa-ti aplice codul de disciplina daca-ti gasea vreun "SMS" de hartie uitat in banca.
In ce ma priveste, eu am fost un licean navetist, iar cand faci naveta cu trenul si ai 17 ani, e pacat sa mergi pe distante scurte. Abia te urcai, ca se si auzea fluierul garii terminus. Saream din vagon in ultima clipa, asa cum ma si urcasem. La scurta vreme, sirul de sepci, codite, uniforme si ghiozdane pornea de pe peronul garii si se intindea pana sus, pe dealul Postei, spre poarta liceului. Sutele de trepte le urcai dintr-o suflare. Intram mereu in clasa odata cu profesorii - privilegiu pe care nu-l aveau decat navetistii cfr. Dar pana la un punct. De se intampla sa zabovesti mai mult de trei minute, te astepta o ora obligatorie la frizer. Frizeria era sperietoarea universala: cand intarziai sau te prindeau la cinematograf, la o mica tigara devale, in ra
