Am onorat zilele trecute invitaţia unor prieteni de a gusta câteva preparate cu specific românesc, în ambianţa unui restaurant de gen. Am luat în considerare menţiunea preţuri acceptabile, dar şi amplasarea, undeva în afara Craiovei, la Beharca, pe drumul ce duce spre Filiaşi. Ne-am urcat în maşini şi am purces la drum. Mai călcaserăm pragul unui restaurant cu specific românesc, se pare al aceluiaşi cuplu de patroni, cu aceeaşi denumire ca şi cel spre care porniserăm, „Carul din stele“, situat în inima Craiovei. Am descoperit, în schimb, după o jumătate de oră de mers, un local total schimbat, cu adevărat cu specific românesc. Chelnerii erau în port popular românesc, mobilierul era din lemn, iar scaunele purtau, în loc de clasicele pernuţe, îmbrăcăminte din blană. Câteva ulcele stăteau aşezate într-un colţ al grindei, iar stâlpii de susţinere înconjuraţi de nuci aduceau cu imaginea unor sobe de la ţară. Decor de vis! Pe masă, o lampă fără gaz, doar aşa, să fie potrivită cu specificul locului. Nici un element nu făcea notă discordantă, doar toaleta localului te ducea cu gândul la modernism. Am vizitat-o, căci aşa era prevăzut. Şi aici, lucrurile erau puse la punct, ca-ntr-o gospodărie care se respectă.
Preparate gustoase, ca la bunica
Întoarsă la masă, l-am găsit pe chelner împărţind meniuri. Nu câte unul, cel mult două la masă, cum este obiceiul pe la restaurantele noastre, ci câte unul pentru fiecare, căci mesajul casei trebuie citit de fiecare oaspete, tot astfel cum meniul trebuia studiat cu atenţie. Am trecut rând pe rând prin dreptul fiecărui preparat, nehotărâtă în privinţa comenzii pe care aveam să o fac. Aş fi gustat nişte sărmăluţe cu mămăliguţă sau un pui la ceaun cu mămăligă. Am optat însă pentru o ciorbiţă de pasăre cu ardei iute, pe care, deşi nu-l cerusem, venise să însoţească deliciosul preparat. Pe un platou de lemn, ca al b