- Cultural - nr. 217 / 6 Noiembrie, 2007 Sondajele si topurile "fantoma" gen "Omul anului", unde unii si altii fara diploma de …critici impart titluri dupa bunul lor plac, ar trebui sa includa si compartimentul…cultura. Acest spectacol si-ar gasi cu siguranta loc tocmai prin ineditul lui. Regizorul austriac Ulf Duckelmann, de asemenea, Tino Geirun in ipostaza traducatorului pentru fascinantul Franz Kafka sunt dovezi de mare curaj pentru Teatrul National din Targu-Mures, ca si intrarea in "lumea ideilor" (citat din piesa "Colonia penitenciara") acestui autor atat de "complicat", care insa ne-a incantat adolescenta cu incriptatele "Castelul" si "Procesul". SF "suna" altfel deja pentru Teatrul National din Targu-Mures. Este un bun (nou) inceput. Din punctul de vedere al criticului de teatru, care nu doar a citit Kafka, dar a vazut pe "viu"… camera de tortura, labirinticele strazi cu acoperisuri de aur din Praga, ca si Castelul ce l-a inspirat pe autor, care este REAL, aceasta adaptare este o surpriza completa. In prima parte totul este de-a dreptul horror, procedeele de executie cu "grapa"_obiect de tortura obsesiv _ ne socheaza in mana unor actori "pasnici" ca Nicolae Cristache si Rares Budileanu, care se autodepasesc pe ei insisi in aceste roluri - alter ego-uri ale Cetateanului K, personajul condamnat pentru simplul fapt de a exista _ emblema autobiografica a lui Kafka. Trebuie sa mori pentru vina de a te fi nascut si simplul fapt ca existi esti condamnat la incarcerare si mutilare pentru ca nu te supui autoritatilor, ne arata resemnat si tacit Ion Vantu. Dar totul se plateste la Armaghedon, in acest caz executia din scaunul electric fiind mult mai umana. Tortionarul sadic jucat de Cristache se transforma in judecator pentru a arata duplicitatea naturii umane _ "diavolul si Bunul Dumnezeu". Cei "saraci in duh" (constienti de necesitatile lor spirituale si nu tonti,