Disputa asupra formulei de vot uninominal poportional vs majoritar a capatat accente extreme, iesind din zona argumentatiei si a analizei beneficiilor pentru Romania din simplul motiv ca sustinatorii ei sunt folositi politic. Se vorbeste iarasi in termeni de "dictatura" si se acuza ingroparea deliberata a uninominalului. Dupa cum era de asteptat, polemica se poarta fie in sfera teoreticului, ca si cum am aplica uninominalul pe un Marte populat de ingeri politici, fie defectele si avantajele celor doua variante sunt pliate in mod deliberat in functie de pozitionarea pro sau contra Basescu. Cu alte cuvinte, cine se indoieste de varianta Guvernului este un antidemocrat, cine nu sustine formula Cotroceniului doreste perpetuarea actualului sistem. Dincolo de razboiul dintre palate, ar trebui sa analizam care dintre cele doua este cu adevarat profitabila pentru Romania de acum, cu clasa ei politica.
In linii generale, se stie ca uninominalul majoritar genereaza un parlament alcatuit din trei-patru partide, in timp ce sistemul proportional faramiteaza spectrul politic, putand rezulta un parlament destul de asemanator, ca reprezentare, celui actual. Unul favorizeaza partidele puternice, in detrimentul celor mici, celalalt le da si acestora o sansa. In ambele se voteaza persoane, dar implicit si partide, in functie de programele, platformele si imaginea lor. Cele doua componente – omul si partidul – joaca un rol la fel de important. Cum scrutinul in doua tururi nu ascunde alt mister decat cel al numarului de senatori si deputati avuti in vedere, uninominalul proportional este mult mai plin de necunoscute si diavolul pare a se ascunde in detaliile lui.
Ce fel de reprezentativitate?
Trebuie spus de la inceput ca sistemul propus de Guvernul Tariceanu nu se aplica nicaieri in Europa, dupa cum a recunoscut insusi Cristian Pirvulescu, si este departe de cel ger
