Acordul de la Lisabona asupra proiectului Tratatului simplificat (minitratatului) UE prevesteste relansarea, cu multe sanse de reusita, a procesului de reformare a Uniunii, dupa esecul din 2005 de adoptare a unei Constitutii pentru Europa. Sub irezistibilul impuls al mondializarii, largirea pietei interioare si sporirea gradului de integrare pana la federalizare a constructiei vest-europene au devenit de neevitat. Daca primul deziderat s-a realizat prin extinderea UE, de la 1 ianuarie 2007, la nu mai putin de 27 de state, cu o populatie de aproape 500 de milioane, progresul institutional nu putea ramane blocat prin respingerea conceptului constitutional. Din aceasta perspectiva, formula Tratatului de modificare a Tratatului privind UE si a Tratatului instituind Comunitatea Europeana (care are sa devina cel privind functionarea Uniunii) incearca sa depaseasca impasul si pe calea unui minim compromis (prin renuntarea mai ales la terminologia federalista si mai putin la elemente de continut), sa asigure sporirea eficacitatii si legitimitatii democratice a UE largite si sa amelioareze coerenta actiunii sale externe. Intr-adevar, osatura constitutionala prefigurata in 2004 (avand ca elemente definitorii: personalitatea juridica a UE, o presedintie stabila, un inalt reprezentant pentru politica externa, adoptarea de decizii cu majoritate calificata ori conferirea unei valori juridice depline Cartei Drepturilor Fundamentale) se pastreaza, cedarile inregistrandu-se mai ales in registrul socio-economic. P rintre marile neimpliniri ale noii etape de dezvoltare a constructiei europene ramane, fara indoiala, neglijarea dimensiunii environmentale. In concurenta naturala si permanenta cu scopul sau initial si, mult timp, definitoriu, de a realiza o "piata comuna", devenita intre timp interioara, imperativul ecologic si-a croit cu greu drumul printre preocuparile comunitare, astfel