- Diverse - nr. 218 / 7 Noiembrie, 2007 L-am intrebat, mai deunazi, pe un general care, intr-o vreme, a avut in paza, la o unitate militara din Arad, si elementele statuii "Ungariei Mari", demolata de liberali in 1925: cum se face ca ele au ramas intacte, dupa atatia ani, cum de nu au suferit nicio stricaciune? Mi-a raspuns ca erau atentionati sa aiba multa grija, sa nu sufere deteriorari elementele statuii dezasamblate, inchinata celor 13 generali care, la 1848-1849, au comandat, alaturi de Kossuth Lajos, uciderea celor 40.000 de romani ardeleni si incendierea a peste 300 de sate, biserici si manastiri. Era acesta, spunea generalul, un semn al tolerantei romanesti. Azi, statuia "Ungariei Mari", simbol al iredentei unguresti, al urii si intolerantei milenare, a fost repusa in acea piata din Arad, impotriva vointei romanilor ardeleni! Si cand te gandesti ca, in septembrie 1940, imediat dupa Dictatul de la Viena, prin care nordul Ardealului a fost cedat Ungariei horthyste, unor golani, extremisti si criminali le-au fost suficiente doar cateva zile pentru a trece prin foc si sabie satele Ip, Treznea, Muresenii de Campie, Sucutard si altele, ucigand, bestial, femei, batrani si copii, sa dinamiteze toate statuile, busturile, monumentele romanesti care le ieseau in cale. Statuia de la Targu-Mures a lui Avram Iancu, comandant de osti la 24 de ani, a fost dusa, intr-o noapte, de moti la Campeni pentru a fi salvata, "Lupoaica" a ajuns la Turda, oras ardelean necedat ungurilor. Au fost, insa, dinamitate: Monumentul Ostasului Roman, busturile lui Constantin Romanu-Vivu, al lui Vasile Pop etc. Nimic nu a scapat urgiei lor. Doua exemple, spunand totul despre toleranta! P.S. Mai zilele trecute, agentiile de presa atrageau atentia asupra unui incident care ar fi avut loc la Bekescsaba, unde "o biserica romaneasca ar fi fost incendiata de o grupare extremista maghiara", act deosebi