In ce masura elita politica de la Bucuresti a indepartat perspectiva crearii unui sistem politic in Romania, care sa aiba ca prioritate rezolvarea problemelor cetatenilor si bunastarea lor? In Romania, exista un colaps major al standardelor politice, de genul celor care se intampla, de obicei, atunci cand o tara revine la o forma de guvernare de tip autoritar. Pe parcursul mandatului lui Calin Popescu Tariceanu - singurul prim-ministru liberal din Europa, la ora actuala - tara a alunecat spre o forma de dictatura electorala. Guvernul face si desface legi in numele unor interese speciale. Cetatenilor, cu precadere celor varstnici, li se da un os de ros, cu speranta ca acestia vor deveni o alternativa la capitalul electoral al celor ultraprivilegiati, aflati la putere. In ultima vreme,sunt foarte putini aceia care mai cred ca progresul, atat la nivel individual, cat si national, poate veni prin intermediul procesului politic. Chiar si in perioada cea mai intunecata, sub conducerea lui Ion Iliescu, viitorul a fost privit cu mai mult optimism decat acum. Ce altceva le-a dat posibilitatea sa se mentina la putere pentru o perioada atat de lunga? Guvernul Tariceanu a dat dovada de un exceptional spirit de solidaritate pentru a se asigura ca grupurile de interese care au prosperat in perioada de tranzitie nu vor putea fi atinse de lege. Niciodata PSD si predecesorii sai nu au fost atat de uniti pentru un singur scop: acela de a respinge o schimbare nedorita. Nici nu a fost vreodata atat de agresiv si necrutator precum actuala guvernare in a se folosi de institutiile statului pentru a impiedica orice dezacord. Numai in contextul unui razboi civil iminent ar fi putut Ion Iliescu sa numeasca o persoana precum Tudor Chiuariu in functia de ministru al Justitiei, care sa lanseze o contrarevolutie in sistemul juridic. Imi este imposibil sa ma gandesc la o situatie asemanatoare in o