Sunt vesti rele pentru reputatia Romaniei zilele acestea. In Italia s-a creat in ultimele luni, ca rezultat al unei serii de delicte si crime, un sentiment antiromanesc care a degenerat in violente, dupa inculparea pentru jaf si omor comis asupra unei italience a unui tanar rom. Desigur, o astfel de fapta nu poate starni decat cea mai profunda oroare. Orice am spune si am crede, nu exista decat o singura modalitate publica de a reactiona, exprimarea unui profund regret pentru ce s-a intamplat. Orice rezerva, de tipul ucigasul nu era roman, nu face decat sa agraveze situatia romanilor din Italia si, in general, din Europa. Astfel de explicatii trec cu usurinta drept scuze prea facile. De fapt, problema romilor este mai mult una sociala decat etnica. Este un secret pe care-l stie toata lumea: romi sunt peste tot in societatea noastra. Inclusiv in pozitiile cele mai inalte, in lumea politica, academica, in media… pretutindeni. Problema e ca, cu cateva exceptii notabile, ca a dlui Madalin Voicu, de indata ce ajung in apropierea varfului piramidei, romii isi ascund originea etnica (se poate intelege de ce). Romii romani, ultimii dezrobiti in Europa, cunosc azi o promotie sociala accentuata. Cei care pun probleme sunt cei care nu au putut sa iasa din starea de mizerie, somajul, care pentru multi s-a accentuat o data cu lichidarea industriei socialiste expirate, a carei inlocuire cu intreprinderi mai moderne se face prea incet. Problema romilor este in primul rand sociala, nu etnica. In ce priveste obiceiurile migratorii, ele sunt un mod de existenta a romilor, si nu vor disparea prin masuri de politie. In genere, nici in Romania, nici in Italia – si nicaieri pe lume – nu te poti baza doar pe masuri de politie. Ele rezolva urgenta, dar nu pot inlocui strategia politica.

Este clar ca manifestatiile antiromanesti din Italia au un ascutis intern si se indreapta