Când vine frigul, Sighetu Marmaţiei devine un oraş "asediat" de depozitele de lemne Unii au spus despre Maramureş că e "ţara de lemn". S-au referit la munţii împăduriţi şi la
Când vine frigul, Sighetu Marmaţiei devine un oraş "asediat" de depozitele de lemne
Unii au spus despre Maramureş că e "ţara de lemn". S-au referit la munţii împăduriţi şi la casele din bârne, făcute după tradiţia seculară.
Dar tot în partea aceea de ţară, de 17 ani încoace, există un "oraş de lemn". E vorba de Sighetu Marmaţiei. Şi asta pentru că, aici, oamenii, fie că stau la bloc, fie la curte, se încălzesc cu lemne. La soba din teracotă. Acum, că iarna e aproape, străzile lăturalnice sunt "sufocate" de stivele de lemne.
Să începem cu scena balconului. În variantă modernă. El e jos, în spatele blocului. Taie lemne. Ea e sus, aşteptând ca el să-i arunce câte o porţie. Noroc că "porumbeii" locuiesc la parter, aşa că nu e o problemă cu "transportul". Nu trebuie muncă multă.
Doar cât e necesar pentru o noapte. O sacoşă e suficientă. "De când a venit frigul, în fiecare seară facem la fel", zice bărbatul, care nu vrea să-l pozez, că "se jenează de situaţie", în timp ce nevastă-sa, sorbindu-l din ochi, că doar sunt tineri căsătoriţi, din ce-mi spun, se pregăteşte să aprindă focul în sobă. E-hei, vremea poeziilor a trecut…
Aer "curat murdar"
Îţi dai seama că ceva nu e în regulă aici abia când vine seara. Nu numai că e frig, dar mai e şi ceaţa, ca o pălărie deasupra oraşului. Fumul de la sobe ajunge astfel prizonier între pâclă şi pământ, iar plămânii îţi sunt zgâriaţi de aerul greu, plin de funingine.
Ies fumuri de la toate blocurile. Conform statisticii oficiale, în Sighet sunt 5.000 de apartamente. Burlanele şi-au făcut loc pe unde au putut, prin acoperişuri, prin ferestre, prin pereţi, ca nişte şerpi scăpaţi în decor. Culmea e că localnicii s-
