Economia arată aidoma modului în care a crescut – ca o gogoaşă. Cu alte cuvinte, nu ţine de foame mult timp, are valoare nutritivă scăzută şi cade greu la stomac. În cursa cu alte ţări ale lumii pentru atragerea de noi investiţii şi dezvoltare economică, România a pierdut ultimul an bătând pasul pe loc, potrivit unui raport dat publicităţii săptămâna trecută. Studiul, produs de Forumul Economic Mondial, clasează economiile lumii în funcţie de competitivit

Economia arată aidoma modului în care a crescut – ca o gogoaşă. Cu alte cuvinte, nu ţine de foame mult timp, are valoare nutritivă scăzută şi cade greu la stomac.

În cursa cu alte ţări ale lumii pentru atragerea de noi investiţii şi dezvoltare economică, România a pierdut ultimul an bătând pasul pe loc, potrivit unui raport dat publicităţii săptămâna trecută. Studiul, produs de Forumul Economic Mondial, clasează economiile lumii în funcţie de competitivitatea lor. Prestigioasa instituţie defineşte competitivitatea ca ansamblul de politici, factori şi instituţii care determină nivelul de prosperitate pe care o economie îl poate atinge. Cu un guvern liberal la cârmă, România a pierdut în 2007 un loc în acest clasament, faţă de anul anterior, clasându-se pe locul 74 între 131 de ţări. Ne-a tras la fund o combinaţie cunoscută de frâne cu care România se confruntă, se pare, dintotdeauna: infrastructura proastă, instabilitatea mediului politic şi de reglementări, birocraţia şi corupţia. Au mai contribuit o forţă de muncă nu numai prost pregătită pentru realitatea economică actuală, dar şi cu proaste obiceiuri, cum ar fi chiulul sau randamentul scăzut. Surprinzător însă, fiscalitatea este elementul cel mai dăunător competitivităţii economiei româneşti: studiul conchide că taxele din România sunt şi prea mari, şi impuse prin reguli prost gândite. Benefică în sine, cota unică n