În vacanţă, pe o plajă exotică, am trăit o experienţă care m-a marcat. Protagoniştii: o familie cu doi copii, soare, valuri etc. Tatăl, aşezat pe un sezlong, cu un laptop ultraperformant în braţe, cu capul băgat sub un prosop, încerca să lucreze. Copiii găsiseră o steluţă de mare şi alergau spre el fericiţi să i-o arate, iar în entuziasmul lor au dezechilibrat laptopul, acesta a căzut în nisip şi s-a defectat. În mijlocul plajei liniştite, tatăl a făcut o criză

În vacanţă, pe o plajă exotică, am trăit o experienţă care m-a marcat. Protagoniştii: o familie cu doi copii, soare, valuri etc. Tatăl, aşezat pe un sezlong, cu un laptop ultraperformant în braţe, cu capul băgat sub un prosop, încerca să lucreze. Copiii găsiseră o steluţă de mare şi alergau spre el fericiţi să i-o arate, iar în entuziasmul lor au dezechilibrat laptopul, acesta a căzut în nisip şi s-a defectat. În mijlocul plajei liniştite, tatăl a făcut o criză de nervi, ţipând la cei doi copii. E preşedintele pentru Europa al unei companii extrem de performante. Mă tem că aceasta va fi imaginea pe care cei doi copii o vor păstra în minte şi în suflet, apropo de vacanţa lor din 2007. În discuţiile din ultimul timp cu prieteni, lideri în diferite companii, mi-am dat seama că mulţi dintre ei au început să meargă la traininguri în care tema principală se numeşte „managing yourself“.

Vorbesc despre oameni puternici, profesionişti desăvârşiţi în domeniile lor, aflaţi pe culmile gloriei profesionale, pasionaţi de meseria pe care o fac, cu familii frumoase şi situaţii sociale şi materiale de invidiat. Aş propune fiecăruia dintre cei ce deţin o poziţie de top management să reflecteze la schimbările ce au apărut în viaţa lor din ultimii ani. La reorganizările de business prin care au trecut, la relocări, la exerciţiile de creare a unor structuri diferite, la dezvo