Doua sunt romanele foarte bune ale anului 2006: „Teodosie cel mic”, al lui Razvan Radulescu, si „Christina domestica si Vanatorii de suflete”, al lui Petru Cimpoesu. Si totusi, am mai spus-o si in alte randuri, romanul exceptional de anul trecut e, fara doar si poate, cel al lui Razvan Radulescu. Am fost - si raman - subiectiv.

Informatia pe scurt:

Totul porneste undeva, in mijlocul Pacificului, pe insula Roland, o proprietate secreta a statului roman, impartita intre americani (marines) si rolanzi (rromani).

Marea conspiratie a nu-se-stie-cui e doar una dintre pistele posibile ale romanului. Scenariul S.F. e la fel de verosimil; la fel si posibilitatea ca totul sa fie, in definitiv, visul unui nebun.

Jocul intereselor oculte, miturile de consum si, mai ales, disponibilitatea consumatorilor de fictiuni mediatice de a crede in orice impletesc firul rosu al romanului si, in acelasi timp, intind cea mai evidenta pista falsa a lui Cimpoesu.

[c:1:s]Naratorul-VIP

Petru Cimpoesu a primit, pentru „Christina domestica...”, cateva premii magulitoare: al Uniunii Scriitorilor, al revistei „Observator cultural”, al „Ziarului de Iasi”. Ba a primit chiar si un premiu din Cehia - Magnesia Litera, pentru o traducere a unui roman mai vechi, „Simion liftnicul”.

Razvan Radulescu i-a luat-o inainte doar de doua ori, la Premiile Revistei „Cuvantul” si la cele ale Radio Romania Cultural. Daca as fi comentator sportiv, as spune, incantat: castiga spectacolul. Competitie la mustata, cum nu s-a mai vazut de mult.

„Cat despre critica, ce sa spun, trebuie sa scrie si bietii critici despre cineva si probabil ca s-au plictisit sa tot scrie despre vedete, asa ca m-au luat pe mine”, declara Petru Cimpoesu intr-un interviu. Scriitorul se joaca de-a modestia provinciala.

Citatul pare rostit de aceeasi voce