Romania si adevarul integral se vor rafui curind, probabil anul viitor, la citiva ani dupa ce a fost prea tirziu.
Primele semne anunta un soc multiplu. Mai intii, economia. Problema de baza e, pur si simplu, iluzia oficiala. Cu o forta de munca inchiriata de mari investitii straine sau absorbita de nevoile pietelor occidentale, Romania nu are sector productiv. Cresterea economica e, practic, un bilant contabil spumos, alimentat de investitii directe si de miliardele minate spre casa de muncitorii plecati.
Dedesubt nimic. Deficitul balantei de plati spune tot. Importam in nestire si nu exportam mare lucru. Banuiala dupa care Romania are rinjetul economic al unei feline asiatice e o impresie fantastica. Ea vine din febra comerciala care a stimulat, prin propaganda isterica a creditului, consumul fara acoperire si face profitul retelelor de jucatori de-a importul.
Fara milioanele de batiste cu bani trimise acasa de emigranti am fi fost de mult la pamint. Vom ajunge, totusi, acolo. Caci aceeasi clasa care maninca import pe piine are nevoi politice si cauta voturi. Demagogia electorala a compromis bugetul. Pensiile si salariile s-au ieftinit. Ele se pot obtine usor de la un guvern ostatic, la dispozitia lui Ion Iliescu.
Sub aceste presiuni, economia va lovi neindurator si va mistui in inflatie bucuria bietilor pensionari. Avertismentele lui Mugur Isarescu sint rationale si inutile. Logica de sistem are o forta inertiala care nu permite redresarea.
Inaintea socului economic, Romania a fost lovita insa de lipsa de realitate a integrarii europene. Civilizatia e prea jos. Educatia s-a prabusit. Acesta e numele nerostit al crizei italiene, care nu e un accident extern, ci parte a unei uriase crize interne. Adevaratul sector productiv al Romaniei e inmultirea unei subclase de deseuri sociale.
Tiganii sint la
