Marcel Lupse vine dintr-o zona prea bine conturata geografic si cultural pentru ca acest lucru sa nu se reflecte si in pictura sa. De-a lungul anilor, el a demonstrat un atent exercitiu al privirii, elaborarea actului creator fiind efectul unui continuu dialog interior, al analizei prin care, pictural, el interpreteaza universul din preajma sa.

Autoportrete si peisaje, o tematica ce vorbeste si ea despre investigatii facute asupra propriei personalitati, dialog purtat cu sine, dar si cu tot ceea ce cade in aria privirii sale.

in toate acestea, preocuparea este de a descoperi identitatea, de a atinge momentul de gratie ce scoate din anonimatul obisnuitului si da o alta dimensiune formelor realului decupate din natura atent privita.

„Plante de leac“ cu rezonante sonore

Marcel Lupse este artistul pentru care sinceritatea perceptiei este prioritara in alcatuirea imaginii expresive, pentru ca in jurul acesteia si-a construit, in toti acesti ani, opera. El nu inventeaza, ci extrage, redimensioneaza o realitate cu toata istoria din jurul ei, cu traditii, obiceiuri, ce induc intotdeauna o perspectiva integratoare. Un manunchi de „plante de leac“ capata rezonante sonore, are fragilitate si candoare, poarta amintirea unui moment incarcat de tot acel ritual al identitatii lui, al transformarii intr-un simbol ancestral. Acestuia i se adauga Copacul, mai multe ipostaze ale Gradinii lui Ion si multe alte imagini din preajma Bistritei, de la Tescani, Sighisoara sau Naumburg. La Marcel Lupse, legatura cu realitatea directa devine un parcurs existential, o forma activa prin care constiinta trecerii timpului ilustreaza un spatiu mental. Exista in pictura lui Marcel Lupse o prezenta organica a spatiului si a timpului, o absorbtie si o traire a acestui ritm cosmic, ce face ca ea sa identifice subtile particularizari, unde temporarul si eternul sint