Stephen King
Misterul regelui. Despre scris
Traducere de Mircea Pricajan
Editura Nemira, Bucuresti, 2007, 288 p.
Cartea lui Stephen King despre scris a fost una dintre cele mai asteptate aparitii editoriale ale anului: si ma refer aici nu numai la impatimitii sai fani, ci si la simplul cititor care ar vrea sa stie ce magii face domnul King pentru a obtine, pentru fiecare nou roman, tiraje astronomice.
Odata ce, insa, ai trecut de aceasta curiozitate si Stephen King iti spune ca nu foloseste nici cozi de sopirla, nici ochi de sarpe in secretul amestec nascator de succes, cartea devine realmente interesanta: atit biografia lui King, cit si sfaturile de bun-simt pe care le da tinerilor scriitori creioneaza imaginea unui profesionist care le-a incercat cam pe toate la viata lui si a ramas fidel literaturii, in ciuda nenumaratelor catastrofe carora le-a supravietuit.
„Hai sa lamurim un lucru chiar acum, bine? Nu exista Depozitul de Idei, nici Centrala cu Povesti, nici Insula Bestsellerurilor ingropate: ideile pentru povestile bune par sa vina literalmente din nimic, iti cad in poala din senin. Datoria ta nu e sa gasesti aceste idei, ci sa le recunosti atunci cind se arata.“
Stephen King a fost una dintre obsesiile mele adolescentine: am inceput cu Carrie, am trecut apoi la Christine, la Misery, Shinning, apoi... Nemira „a luat o pauza“ de citiva ani, asa ca am inceput si eu sa uit de maestrul King, lucru la care a contribuit si snobismul inerent tinarului student la Litere... Totusi, undeva, intr-un colt al memoriei, n-am putut sa scap de amintirea orelor in care devoram, pur si simplu, ceea ce acum nu-mi mai e jena sa numesc „un roman exceptional“, adica Misery.
Pentru un asemenea cititor, cartea de fata e o mina de aur. N-am stiut pina acum despre anii de saracie cumplita ai lui King (de exemplu, peri
