Atitudinile si discursurile politicienilor, jurnalistilor si oamenilor de pe strada/Internet fata de recentul act de violenta si crima din Italia comis de un cetatean roman expliciteaza multe (re)sentimente si idei despre „cine sintem noi“ sau legate de pozitia „noastra“ fata de cei pe care ii credem superiori/inferiori fata de „noi“ sau despre ce credem ca asteapta „ceilalti“ de la „noi“ si ce asteptari putem avea „noi“ de la „ei“.

Dincolo de crima, aceste reactii exprima simbolic procesele de (auto)asezare si (auto)pozitionare culturala a celor ce sint definiti drept „romani in Europa“, procese ce se deruleaza dupa consacrarea politica a aderarii Romaniei la Uniunea Europeana si care, desigur, au implicatii materiale si existentiale asupra celor in cauza. Ne dam seama, desigur, ca o crima comisa de un individ impotriva altuia, intr-un anumit moment si intr-un anumit loc, nu se interpreteaza si nu se explica in mod intimplator in anumiti termeni, de aceea, ne intrebam despre ce ne vorbesc si ce urmaresc relatarile, naratiunile si dezbaterile care surprind, dar in acelasi timp produc astfel de intimplari, prin puterea lor interpretativa de a atribui tocmai anumite sensuri.

Dupa cum voi arata in rindurile de mai jos, scandalul politizat si mediatizat denota, inainte de toate, faptul ca excluderea sociala dublata/justificata de „rasializarea“ persoanelor si a grupurilor excluse este responsabila de isteria antitiganeasca recenta din Italia si Romania (care, la rindul sau, urmareste scopuri politice bine definite). El exemplifica totodata modul in care rasismul antitiganesc – cu scopul de a se legitima si de a-si creste popularitatea si puterea de mobilizare – apropriaza si manipuleaza corpul feminin, devenit in acest peisaj simbolul natiunii italiene periclitate de penetratori, perceputi prin ceea ce se presupune a fi „rasa“ lor.

@N_P