Cariera lui Marian Rălease imparte, de 25 de ani, intre teatru, film şi televiziune. Pănă la 15 noiembrie, actorul-fetiş al regizorului Mihai Măniuţiu face echilibristică evoluănd in cinci spectacole, in FNT.

Cariera lui Marian Rălea se imparte, de 25 de ani, intre teatru, film şi televiziune. Pănă la 15 noiembrie, actorul-fetiş al regizorului Mihai Măniuţiu face echilibristică evoluănd in cinci spectacole, in FNT.

Â

Jurnalul Naţional: Aveţi o impresionantă carieră in teatru şi film. Pe scena Teatrului "Bulandra" (şi nu numai...) aţi jucat zeci de roluri care au rămas in mintea şi-n inima spectatorilor. Dvs. care dintre ele vă sunt cele mai dragi?

Marian Rălea: Niciodată nu am ales eu rolurile, ele mi-au fost incredinţate de regizori, iar fiecare dintre personajele jucate a fost dăruit din suflet spectatorilor. Sigur că unele m-au marcat, dar ele au constituit doar nişte etape. Dacă mă intrebaţi ce roluri de comedie sau personaje comice mi-au plăcut mai mult, nu pot să aleg dintre Iordache din "D’ale carnavalului", Trufaldino din "Slugă la doi stăpăni" sau "Mincinosul" de Goldoni. Mie toate imi sunt la fel de dragi, atăt timp căt spectatorul răde, uită de grijile diurne şi mulţumeşte prin aplauze. Consider că cele mai grele roluri pentru un actor sunt cele de comedie. Dacă mă intrebaţi ce joc la teatru acum şi imi place foarte mult, pot să vă povestesc despre "Regele Lear", in regia lui Tompa Gabor, la Teatrul din Cluj, sau despre cele trei personaje - Iov, Shoah, Ecleziastul - din "Trilogia evreiască", in regia lui Mihai Măniuţiu, despre Hermocrate din "Triumful dragostei", de la Bulandra, in regia lui Alexandru Darie, sau Sorin din "Pescăruşul" lui Andrei Şerban. Acestea sunt rolurile pe care le joc in această stagiune şi vreau să vă spun că ele imi sunt cele mai dragi in momentul de faţă. In afară de "Triumful dragostei", sunteţi invi