"Cred că am o doză de inconştienţă care mă face să nu simt deloc trecerea timpului şi chiar să am senzaţia că de la 20 de ani pănă acum a trecut o săptămănă", spunea reputatul regizor. Tudor Mărăscu implineşte măine 67 de ani.
"Cred că am o doză de inconştienţă care mă face să nu simt deloc trecerea timpului şi chiar să am senzaţia că de la 20 de ani pănă acum a trecut o săptămănă", spunea reputatul regizor. Tudor Mărăscu implineşte măine 67 de ani.
"Cu multă vreme in urmă, făceam un spectacol la Teatrul din Caracal. Acesta, la ordinul lui Ceau-şescu, trebuia mutat vreo 500 de metri mai incolo, pe nişte buşteni. Incepuse demolarea teatrului. Scaunele nu mai existau, rămăseseră doar scena şi lojele. Eu repetam «George Dandin» a lui Molière. Era noapte, era foarte frig. Păsările zburau prin teatru, pentru că geamurile erau sparte. La un moment dat, la miezul nopţii, actorii s-au inşirat pe scenă şi au inceput să-mi cănte «Mulţi ani trăiască!». Uitasem complet că este ziua mea. Cam aşa mi-am sărbătorit toate zilele de naştere.
De aproape 40 de ani mi s-au creat nişte reflexe, astfel că fără să lucrez nu pot. In consecinţă, in afara televiziunii voi lucra in teatru. Am deja nişte proiecte pentru Teatrul Naţional, Bulandra şi Nottara. In momentul in care voi termina «Surprize, surprize», la data de 17 noiembrie, imi voi găsi răgazul să mă găndesc la aceste proiecte, pentru ca atunci cănd voi incepe să fiu foarte bine pregătit.
Cea mai mare surpriză din viaţa mea, care mi-a şi determinat cariera, a fost in 1963, cănd domnul Liviu Ciulei m-a pus să dau probe pentru personajul Bologa din «Pădurea spănzuraţilor». Nu am făcut eu rolul, ci Victor Rebengiuc, şi foarte bine că l-a făcut el, şi nu eu. Din acel moment, cariera mea a luat o cu totul altă traiectorie.
Filosofia mea atăt in viaţă, căt şi in carieră este să-mi pun jaloane, să inc
