Maşina de citit
Cât poţi citi într-o viaţă? Sau, să calculăm mai realist, cât poţi citi într-un an, în zece ani? Alex Ştefănescu a făcut undeva aceste socoteli, le putem repeta oricare dintre noi, foarte importante pentru exercitarea profesiunii de critic. E necesar să estimezi limitele fizice ale capacităţii individuale de lectură. Rezultatul e dezolant (cifrele exacte nu contează): poţi citi un procent foarte mic din câtă literatură există. Atunci, cum rămâne cu profesionalismul unui critic sau istoric literar?
Alex Ştefănescu s-a devotat literaturii române contemporane, ca o măsură de prevedere, pragmatism şi onestitate. A ales. S-a orientat. A făcut asta de la început, din prima tinereţe. Scrie constant, ritmic, publicând lunar, iar apoi săptămânal, din 1970, de la absolvirea Facultăţii de Filologie din Bucureşti. S-a consacrat ca un foiletonist prin excelenţă. S-a transformat într-o maşină de citit, în beneficiul literaturii române contemporane. Crizele de scepticism nu au lipsit, producând, rareori, momente de blocaj. Decepţiile erau determinate dinafară, nu veneau dinăuntru. Marile interogaţii şi contextul pot produce descumpăniri. Literatura de oriunde moare (cred unii), la ce bun să mai faci critică? Literatura română moare sigur în 50 de ani, pentru că limba română va dispărea, după toate probabilităţile globalismului devorator (e cel mai teribil coşmar al lui Alex Ştefănescu). Se scrie din ce în ce mai prost, mizerabilismul, sexismul şi decepţionismul înving, iar lectura criticului e din ce în ce mai amară, mai lipsită de satisfacţii (al doilea coşmar). Scriitorii înşişi sunt din ce în ce mai agresivi faţă de critică, dacă nu scrii laudativ despre ei (al treilea coşmar). Viaţa literară nu e deloc idilică. Meseria de critic are un grad de risc foarte ridicat. Alex Ştefănescu îşi aminteşte periodic de toate aceste inconveniente, care pot f