- Diverse - nr. 220 / 9 Noiembrie, 2007 Terminase si ultimul examen. Devenise actor cu acte in regula. Traversa holul cenusiu si iesi intr-un fel de strada, pavata cu piatra cubica. De aici pornea bulevardul, strajuit de castani, pierzandu-se intr-o panta usoara. La capatul lui, se inalta turnul cu ceas, suprapunandu-se peste conturul caselor. Ajunsese pe strada iubirii sale. O casa inalta, cu acoperisul de tabla vopsit in verde. Deschise, strabatu curtea, intra in pridvor si apasa pe butonul soneriei. Tarziu, din spatele usii, auzi mai intai tusea, apoi glasul ragusit al Margaretei:
- Cine-i? Aaa! Ai venit, iubire? ... Eu eram inca in pat.
- Ti-am intrerupt somnul, zise Radu inca stingherit. Stii, mi-am luat diploma, dar nu cred c-as fi un mare actor...
- Nu-i nimic, draga. Tu vei fi printul meu fara sa joci teatru, zise Margareta cu obrajii roz, cu zambet sagalnic. Hai, sa te sarut. Cred ca ma gandeam la tine, ca s-ar putea sa vii adica, de vreme ce pana la nunta mai sunt doua zile.
Radu isi aprinse pipa, tacea, privind in gol, de parca nu-i auzise vorbele.
- Toata lumea ne arata cu degetul, reveni actorul, pe mine, pe tine, pentru ca umblam pe toate drumurile... Anglia, Germania, Franta...
Isi amintea toate acestea ca pe un vis. Trecusera atatia ani... Devenise print. Printul Radu. Meditand isi spuse siesi:
- Mi-e mila, mi-e teama... De fapt joc rolul meu legat de viata. Ce-oi mai fi asteptand? Filozo fie de doi bani! Trebuie sa fac ceva pentru ca lumea continua sa ramana straina si diforma, mai straina decat in gandurile mele, a celui mai inversunat singuratic.
- Ai picat pe ganduri printe. Hai nu-ti mai bate capul, o sa ne descurcam. Uite, avem fundatia asta umanitara... Te afisezi, si putem juca peste tot teatru. Tu esti printul meu actor, Radule. Ce Dumnezeu?!? Stii ca zilele care le consumam le fura diavolul. R
