În cartierul Vitan, la 5 minute de civilizaţie, strada Ştiubei arată ca uliţa unui sat nenorocit. Deosebirea e că şleaurile au fost săpate de jeep-urile oamenilor care şi-au ridicat vile de o parte şi de alta a mlaştinii de pe Ştiubei. “Abia pot să intru, îmi rup maşina, e dezastru”, zice un proprietar, de la înălţimea Toyotei. Un Matiz a rămas prizonier între bălţi, la mijlocul străzii. Nici maşina de gunoi nu pătrunde, ci colectează pungile dintr-un tomberon de la capătul străzii. Tot la capătul străzii s-a împotmolit şi maşina Salvării, iar o femeie a trebuit să fie cărată în braţe pe uliţa cu noroi ca să poată ajunge la spital. Unii au casele în construcţie şi nu pot aduce materiale.

„Cazul Ştiubei” este o poveste clasică de sapă şi lene. În martie au apărut 30 de inşi care s-au apucat să sape şanţuri de canalizare pe mijlocul străzii. „Săpau şase metri, puneau ţeavă şi acoperau. Iar săpau şase metri...”. Şi, după ce le-au răscolit strada de la cap la coadă, au luat o pauză până pe vară. Atunci au apărut cu nişte utilaje care nu se ştie ce au scormonit, dar sigur au dat peste reţeaua electrică, pentru că au lăsat strada fără curent vreo patru ceasuri. Oamenii au cerut explicaţii firmei. Noroc că n-a trebuit să umble prea mult s-o găsească: firma „Ponicon” avea sediul într-o gheretă pe colţul Ştiubeiului. Ce le-au spus ăia i-a lăsat îndureraţi. Cică nici ei nu ştiau prea bine ce sapă, că din hărţile subterane primite de la primărie nu puteai să-ţi dai seama unde-s conductele de gaz, unde-i apa sau sârma.

Noroc că după trei zile au plecat. Dar norocul a ţinut până săptămâna trecută, când a dat ploaia şi toată strada a devenit o mlaştină lungă şi îngustă. Partea proată e că „Ponicon” i-a lăsat şi în nămol şi fără canalizare, pentru că vilele nu sunt racordate la ţeava îngropată pe mijlocul drumului. Aşa că locatarii folosesc fose biologice. „Vineri au