Ce simte cineva care jonglează, în clipa în care un gest brusc al altuia îi distrage atenţia tocmai când e cu toate bilele în aer, cred că am înţeles zilele trecute, în vreme ce parcurgeam declaraţiile ministrului de externe Adrian Cioroianu despre batalioanele disciplinare şi terenul din deşertul egiptean unde să fie plasaţi oamenii care ne fac de râs.

Am trecut repede în revistă întâlnirile noastre, de la cea dintâi, petrecută acum şase sau şapte ani, în redacţia Dilemei, până la cea mai recentă – în această toamnă, la Liceul „Elena Cuza“ din Craiova, cu prilejul deschiderii noului an şcolar („Căutaţi-vă modele, nu vă uitaţi după vedete!“, îi îndemna pe elevii prezenţi, lui însuşi reproşându-i-se de către unii, încă de pe vremea când nu intrase în politică, „vedetismul“, faptul că ar avea o acoperire mediatică mult mai întinsă decât cea ştiinţifică). Mi-am amintit şi emisiunea televizată în care spunea despre „cei ce zdrăngăneau cheile prin Piaţa Universităţii, în 1990“ că „pierdeau timpul, în timp ce alţii se apucaseră de afaceri, de construit capitalismul“ (îşi exprima aprecierea faţă de aceştia din urmă). Şi declaraţia de susţinere a lui Morega, gorjeanul care îşi manifesta liberalismul pe vremea lui Ceauşescu, înfiinţând chioşcuri ale cooperaţiei de consum, şi afirmaţia că „Romii sunt, în ceea ce priveşte prezenţa la vot, cea mai disciplinată categorie socială. Cea mai indisciplinată o constituie studenţii“ (studenţi care, în primul lui an de profesorat, crezându-l de-al lor, îi adresau câte-un: „Meştere, ai o ţigară?“). Şi articolele lui din Dilema, şi cărţile lansate în Sala Albastră a universităţii craiovene, şi interviul pe care i l-am luat pentru un ziar local, pe o terasă de pe Unirii (într-o perioadă Andreea Marin a vieţii sale, când în parlament ne reprezenta Ion „Dă-i în gura mă-sii de occidentali!“ Dolănescu).

Declaraţia sa mi s-a părut surp