În sport se încearcă descoperirea a noi şi noi metode de dopaj, care să ducă la rezultate excelente, însă cercetătorii italieni au constatat de curând că injectarea unui fals produs stimulant duce la îmbunătăţirea semnificativă a performanţelor sportive.

Întrucât produsul injectat în cadrul experimentului nu avea nici un efect farmacologic, oamenii de ştiinţă au început să se întrebe dacă această tehnică poate fi considerată dopaj.

Fabrizio Benedetti şi colegii săi din cadrul Institutului Naţional de Neurologie din Torino au organizat un experiment în cadrul căruia au simulat o competiţie sportivă şi au măsurat anduranţa subiecţilor, cărora li s-a cerut să efectueze un exerciţiu fizic dureros.

Într-o primă fază a studiului, unora dintre cobai li s-a făcut o injecţie cu morfină, o substanţă considerată dopantă pentru că diminuează percepţia durerii în timpul depunerii de efort. Într-adevăr, în general, subiecţii „dopaţi“ cu morfină au dovedit mai multă rezistenţă la durere decât ceilalţi. În a doua etapă a experimentului, unora dintre subiecţii dopaţi în prima etapă li s-a injectat, nu morfină, ci o soluţie salină inactivă. Evident, substanţa dopantă a fost înlocuită fără ca subiecţii să ştie, ei considerând că sunt şi de data aceasta dopaţi cu morfină. Cercetătorii au descoperit cu stupoare că subiecţii „dopaţi“ cu soluţia salină s-au dovedit mai rezistenţi decât ceilalţi.

Benedetti şi colegii săi îşi pun întrebarea dacă acest dopaj prin intermediul efectului placebo este sau nu moral.

Potrivit oamenilor de ştiinţă, experimentul pe care ei l-au efectuat demonstrează că un sportiv poate fi „stimulat“ prin injectarea morfinei în timpul desfăşurării antrenamentelor, pentru ca apoi, în timpul competiţiilor, să îi fie injectată o substanţă placebo. Astfel, nivelul de performanţă este sporit în mod artificial, fără să existe riscul ca testele