Deşi mă avertizaţi că "din focul lăuntric al creaţiei poetice" îmi trimiteţi "câteva scântei", efectul la cititor este acela de viziune rece şi de modă străveche, de gust oarecum depăşit. Este adevărat că şi "sufletele iubitorilor de poezie" sunt diferit înzestrate în indiferenţa generală care ne calcă în picioare pe toţi. Totuşi, fiecare ar trebui să fim atenţi, spre beneficiul nostru personal, la ce a ieşit demult din uz şi nu va mai reveni în atenţia bunului cititor niciodată. Să exemplific cu câteva imagini, câteva scheme perimate care nu vă lasă să trăiţi în expresie o viaţă adevărată, vie, fierbinte ca sufletul dvs., ca focul lăuntric de care vorbeaţi. "Draperiile de dantelă/ astrală/ au fost trase/ de mâna cerului..."; "Se răstoarnă/ umbrele toamnei/ la început/ de/ răpciune/ sub torenţii vijelioşi/ ai/ mâinilor vântului..."; "Amânarea intrării/ în zona libertăţii depline/ poate a vieţii depline/ poate avea/ efecte catastrofale/ pentru toţi cei care/ îşi doresc să ajungă/ fluturi// de ce/ să rămâi/ omidă..."; Student în anul doi al Facultăţii de Litere din Cluj şi, ca poet fiind vizibil la începuturi, tânăr în desfăşurare şi acumulând experienţă din bune lecturi, nădăjduiesc între un timp mai bun şi o inspiraţie incandescentă. Citiţi intens, pentru început, Rilke, Borges, Shakespeare, ca să depăşiţi încet, încet banalitatea cotidiană a impulsurilor poetice reci de-a binelea, simple definiţii şi scheme, aşa cum pot vedea în mai toate piesele, în Timpul şi în ţinutul de platină. Transcriu aici Timpul: "Timpul omului/ cadavru risipit/ în capilarele materiei// Timpul Pământului/ fluviu cosmic/ purtător de energie// Timpul Universului/ vis înmugurit/ în grădina conştiinţei// om/ Pământ/ Univers// forme diferite/ de/ materie/ energie/ conştiinţă// iar timpul..." Vă trebuie o schimbare la faţă care să vă zguduie din temelii. (Cornel C. Costea, Cluj-Napoca) * Rămân în