- Diverse - nr. 220 / 9 Noiembrie, 2007 Un cuvant frecvent in publicistica lui Lazar Ladariu este substantivul feminin gaselnita, derivat de la verbul a gasi. Gaselnita , plural gaselnite, este cotat de dictionare ca familiar. Sensul cuvantului: Situatia de efect gasita si exploatata de cineva intr-o opera literara, de critica, conferinta, expunere etc. Cuvantul are si un omonim, gaselnita: Fluture mic, de culoare rosie-cenusie cu cercuri albe, ale carui larve rod fagurii de miere. Un verb din fondul vechi al limbii este a insela, avand formele de conjugare: insel, inseli, insala (nu inseala), sa insele etc. Un sens invechit al verbului: a pune saua pe cal, a inseua. Intelesuri curente sunt mai multe. A induce in eroare, a abuza de buna-credinta a cuiva, a amagi. Expresia A insela asteptarile, a dezamagi. Despre simturi, facultati psihice; a nu (mai) functiona bine, a da o imagine eronata, neconforma realitatii. Se spune: Ma insala memoria. Ca reflexiv, a se insela, a-si forma o parere eronata despre cineva sau ceva, a gresi. Tranzitiv: a incalca fidelitatea conjugala; cu sens generalizat: a fi necredincios in dragoste; a ademeni, a seduce o fata, o femeie. Verbul are unele derivate. Inselare, actiunea de a (se) insela si rezultatul ei, iluzie. Inselat, adjectiv, un sens invechit: inseuat, cu saua pusa; indus in eroare, pacalit, amagit; tradat in fidelitatea conjugala; tradat in dragoste; despre fete, femei: ademenit, sedus. Inselaciune , inducere in eroare, inselatorie; excrocherie, frauda. Inselator, adjectiv, dar si substantivat: care indice in eroare, care amageste, care abuzeaza de buna-credinta a cuiva, amagitor. Inselatorie , fapta a celui care insala, inselaciune. Am urmarit familia lui a insela in scrisul eminescian. "Azi, cand fraza lustruita nu ne poate insela, / Astazi altii sunt de vina, domnii mei, nu este-asa?". Reflexiv, cu sensul a gresi "Nu-i minun