Delimitarea in timp este una din primele provocari pe care incercarea de a contura un profil revolutiei ruse le creeaza. In 1917, evenimentele revolutionare din februarie si noiembrie (octombrie pe stilul calendaristic vechi) sunt, fara indoiala, doua componente vitale ale termenului generic "revolutia rusa", insa s-a limitat revolutia rusa doar la anul 1917 ? Trei viziuni se impun in fata acestei dileme : revolutia rusa inseamna, de fapt, doar preluarea puterii de catre bolsevici, octombrie 1917 este doar o etapa de final a unei ample revolutii care incepe inca din veacul anterior si revolutia se identifica cu perioada existentei lui Lenin, figura principala a sa (John D. Basil, Russia and the Bolshevic Revolution, p. 43). Fara a neglija sugestiile autorilor care s-au ocupat intr-un mod profund de evenimentele evocate, articolul de fata va pleca de la premisa ca Revolutia Rusa reprezinta un ansamblu de evenimente care incep cu revolutia din februarie 1917, continua cu lovitura de stat din noiembrie si razboiul civil, incheindu-se in 1922, o data cu crearea Uniunii Sovietice si debutul Noii Politici Economice.

O dificultate notabila in contextul schimbarii de registru politic consta in caracterizarea modului in care Partidul Bolsevic condus de Lenin ajunge sa preia puterea in octombrie 1917. Nu este un secret faptul ca fiecare aniversare pare sa aduca o noua perceptie asupra lui Octombrie Rosu. Istoriografia sovietica priveste acest moment prin prisma implinirii logice, previzibile si de neocolit ale unui itinerariu liberator intreprins de mase, raliate bolsevismului (Nicolas Werth in Le livre noir du communisme, p. 46). Dimpotriva, in spiritul traditiei istoriografice liberale, asa-numita Revolutie din Octombrie nu a fost decat un puci impus prin maxima violenta unei societati pasive sau chiar un accident istoric caruia poporul rus i-a cazut victima