Braila este un oras pentru care actul de cultura a stat mereu la loc de pret. Cu o istorie a artelor si a frumosului veche de sute de ani, orasul de la malul batrinului fluviu a dat nastere si a adapostit pe rind nume mari ale culturii romanesti, dar si internationale. Indiferent de apele tulburi ale istoriei prin care s-a scaldat, Braila a reusit sa pastreze viu actul de cultura si sa se faca remarcata. De ani de zile, asupra dezvoltarii culturale a Brailei vegheaza trei femei, care s-au dedicat trup si suflet acestui lucru si pentru care nici un efort sau sacrificiu nu e prea mare.

O istorie vie a teatrului brailean

Veronica Dobrin, directorul teatrului "Maria Filotti" este practic o istorie vie a acestei institutii. Asa cum ne spune chiar ea, aventura cu teatrul a inceput in 1979, cind a fost numita in fruntea Comitetului de cultura, asa cum se numea pe atunci Directia de cultura a municipiului Braila. Sarcina ei, printre altele, era sa reabiliteze cladirea Teatrului "Maria Filotti", cladirea ce zacea in paragina dupa cutremurul din '77."Teatrul era inchis, dupa cutremurul din '77 spectacolele se tineau la Sala Progresul, iar de multe ori nu mai aveau loc pentru ca erau sedinte de partid. (...) Asa ca intre '79 si '84 m-am ocupat de aceasta investitie. Am refacut teatrul de la zero practic. Era o investitie despre care nu trebuia sa se stie, pentru ca nu prea se bagau bani in cultura pe atunci. Practic lucrarile s-au desfasurat fara ca prea multa lume sa stie ce se intimpla acolo", ne povesteste Veronica Dobrin. Mai spune cum banii pentru renovare au fost dati de la Guvern, de la Ministerul Culturii, dar si strinsi de la populatie printr-o lege a "contributiei voluntare". Isi aminteste si acum primul spectacol dat in sala proaspat renovata: "In 1983 a fost data in folosinta Sala Mare. Nu o sa uit nici acum cit de emoti