Afacerile si economia Romaniei au evoluat haotic, fara alt plan precis in afara de nevoia de bani sau de biciul Fondului Monetar International, substituit apoi de cel al Comisiei Europene. Am inchis minele la finalul secolului XX, pentru ca erau scumpe si neprofitabile, dar iata ca intram in era pamantului plat, in care lumea cauta surse de energie si expertii reevalueaza inclusiv carbunele ca alternativa. O fi bine pentru noi, ce-ar trebui sa facem, cat ne-ar costa sa deschidem minele sau, mai ales, cine ar mai intra in mina in secolul XXI? Nimeni nu stie. In alt plan, universitatile noastre au pregatit in devalmasie avocati, economisti si alte cateva meserii temporar la moda si nu stim daca exodul medicilor ne va lasa vreun doctor de tara peste cativa ani. Romania nu a avut, in cei 17 ani de piata libera, vreo strategie de dezvoltare a economiei care sa lamureasca autoritatile, populatia si firmele spre ce ne indreptam. International Finance Corporation, bratul investitional al Bancii Mondiale, impreuna cu guvernul spaniol vor finanta cu jumatate de milion de dolari alcatuirea unui studiu asupra competitivitatii economiei romanesti. O radiografie a performantei economice a tarii si recomandari de evolutie in viitor sunt chestiuni esentiale atat pentru afaceri, cat si pentru autoritati, deoarece vor motiva schimbarea unor reglementari.
Toate formulele de succes la nivelul unei corporatii sau al unei natiuni se sprijina, la o analiza mai atenta, pe strategii, pe planuri coerente. Ele nu sunt produsul unei intamplari sau al unei conjuncturi favorabile a destinului.
China, de pilda, a decis la finalul anilor ’70 sa-si refaca filosofia economica si l-a invitat, printre altii, pe laureatul Nobel pentru Economie, Lawrence Klain, sa-i schiteze strategia de viitor. India, o alta vedeta a momentului in economia globala, nu a apelat la vreo strategie na
